Iubesc animalele! Și nu numai animalele! Iubesc plantele! Mai ales cele care ne bucură cu flori minunate. Nu mă sfiesc să le plantez acolo unde oricine le-ar putea rupe. Am pus un afiș care să clarifice lucrurile. Au voie să rupă florile copii ca să le ofere mamelor. Au voie elevii care să le ofere învățtoarelor și au voie tinerii ca să le ofere iubitelor. Am fost întrebat de o babă dacă poate să rupă o floare ca să o ducă la mormânt. Am spus că nu, pentru că morții nu sunt sensibili la aceste daruri. Eu am în vedere doar pe vcei vii. Evident că de multe ori cand trec pe alee observ că sunt flori rupte. Mă tem că sunt rupte de cei care vandalizează tot ce li se pare frumos. Dar eu, de fiecare dată mă mângâi cu gandul că acele flori au fost oferite unei mame sau unei învățătoare sau unei iubite pentru că toate aceste ipostaze reprezintă în mintea mea acea sacrosantă ființă dătătoare de viață. Mama care insuflă viața, învățătoarea ca insuflă cultura și iubita ca potențială mamă.
Am însă o imensă dilemă! Pe strada mea au apărut o sumednie de câini abandonați. Nu pot să fiu indiferent față de acești patrupezi, unii dintre ei fiind extrem de simpatici. Pentru că nu tot ce gătim și mâncăm tot ce rămâne le oferim. Mi se pare corect să nu irosim ceea ce avem. Din nefericire s-a declanșat un fenomen normal în context instinctual, și anume haita de câini pe care îi hrănsc cosideră porțiunea de șosea din fața casei mele propriu său teritoriu și atacă tot ceea ce li se pare că le este potrivinic, tot ce li se pare că poate atenta la oferta de hrană care li se oferă.
Sunt terorizați copii (și asta mă afecteză imens) oameni maturi, bicicliști și căruțași, oameni care nu au nici o ină că trec pe aici!
Sunt acuzat că au sunt de vină că îi hrănesc! Mi se reproșează că dacă îi iubesc de ce nu îi iau acasă.
Normal ar fi, după părerea mea ca primăria să rezolve problema. Într-un fel a rezolvat-o, adică a sterlizat unele femele din stradă. Este o falsă soluție.
În lipsa unor soluții eficiente îmi rămâne soluția uciderii vagabonților. Am neegociat cu un veciin care a fost mușcat de unul din cîini. Deși inițial s-a declarat horărât să acționeze, a cedat!
După un timp după ce am văzut ce se întâmplă, sunt în stare să ucis aceste animale, pentru că mai presus de existența lor mi se parte că ar trebui să punem copii, tinerii, femeile și bătrânii.
Cât de criminal pot fi considerat dacă pun în practică această abordare?