Fac referire la ceea ce a rostit dl Dacian Cioloș la festivitatea de desemnare a domniei sale ca premier. Poate că nu a fost exact ceea ce cred eu, dar îmi place să cred că da. Momentul cheie, cred eu, nu a fost alegerea dlui Johannis ca presedinte ci prima sa acțiune politică. Președintele României nu este un personaj politic cu puteri depline, ci cu o zonă limitată de acțiune. De la investitura sa, dl Johannis nu a prea fost eficient. Afirmațiile sale, sfaturile sale au fost deseori ignorate sau chiar refuzate fățiș. Lumea începuse să fie dezamăgită, mai ales în comparație cu prestația dlui Băsescu care a abuzat prin interpretări la marginea Constituțieie de multe din prerogativele prezidențiale, spre deliciu publicului. A venit vremea ca dl Johannis să intre în scenă și, cred eu, a făcut-o cu multă eficiență. De la așa
numita revoluție din 89 ână acum s-au succedat loa președenție o serie de personaje care au facilitat un cerc vicios. Iliescu, cred eu, a acceptat o acumulare rapidă de capital la anumite personaje autohtone în speranța formării clase de mijloc. Din nefericire această acumulare a fost bazată nu numai pe lacunele legislative dar și pe corupție. Mai târziu, Constantinescu nu a fost în stare să curme acest proces care a luat proporții. În fine, Băsescu a profitat de această situație, procesul de corupție atingând culmi nebănuite.