Trăim într-o lume greu de înţeles. În spatele deciziilor oamenilor politici stau personaje şi interese obscure, generând uneori hotărâri contradictorii, paradoxale. Asta în aşa zisa lume democratică, occidentală. În spatele dictatorilor nu stă nimeni şi nimic, dar deciziile acestora sunt grav afectate de o maladivă sete de putere. Terorismul, bazat în mare măsură pe alienări şi frustrări profunde, patologie, îşi recrutează adepţii cu sprijinul mass mediei şi prolifereaza cu ajutorul acesteia. Energia care le dă puteri teroriştilor nu este credinţa, nu este mistica unei religii ci plăcerea perversă a acestora bazată pe spaima oamenilor proliferată prin mijloacele de informare în masă care se grăbesc să arate fapte abominabile cu speranţa că îşi sporesc audienţe. La rândul ei, presa – şi aici includ şi Internetul sau televiziunile – sporesc gradul de confuzie fie prin distorsionarea ştirilor pentru urmărirea unor interese ale patronatului, fie exacerbând latura negativă a fenomenelor pentru a-şi spori audienţa. Lucrurile au ajuns aşa de departe încât sunt posturi de televiziune, spre exemplu la care poţi să nu te uiţi pentru că ştii dinainte ce evenimente prezintă şi maniera de prezentare a acestora.

    În acest vacarm informaţional în care tendinţa de a falsifica evenimentele se asociază cu tendinţă de creştere a volumului de informaţie rezultă o buimăceală şi o confuzie aproape totală a privitorului de rând. Acest proces, conjugat cu o scădere dramatică a educaţiei datorită erodării sistemului de învăţământ şi deci a discernământului face ca masa de cetăţeni să poată fi uşor de manipulat golind astfel de conţinut mecanismele democratice. Nu ştiu cât de mari sunt avantajele, dar bănuiesc nişte riscuri pe măsură, pentru că încet încet se naşte un monstru de tip Frankenstein care poate scăpa în orice moment de sub control.

   În acest context, pentru a mă informa corect, personal prefer vocile singulare, care îmi dau siguranţa unei obiectivităţi, sau altfel spus, a unei subiectivităţi autentice. Prefer opinii fruste, fără expresii căutate sau prea mult elaborate decât falsuri învelite în talent literar. Fiind detaşat de multe dintre interesele lumii actuale încerc în paginile de faţă să mă comport şi eu la fel. Sigur, sunt conştient de anumite limite şi în primul rând de o lungă convieţuire cu un sistem politic duplicitar, nedemocratic, uneori chiar pervers, care şi-a pus amprenta asupra propriei mele personalităţi dar în care am întâlnit şi o mulţime de oameni care încercau să trăiască onest şi care mi-au marcat existenţa. Sigur, sunt împovărat de o serie de compromisuri pe care le-am facut sau la  care am fost silit să le accept. Faptul că realizez măcar parţial aceste aspecte şi vă avertizez asupra altora pe care nu le conştientizez, cred eu că îmi sporesc şansele să fiu mai obiectiv.

    NU vreau să dau lecţii, nu am nici un drept şi nici o intenţie, dar uneori tonul tranşant sau prea pasional al unor opinii poate genera această idee. Îmi cer în mod anticipat scuze. Intenţia mea este să-mi exprim propria opinie, sinceră, argumentată şi în măsura în care vor exista argumente sau informaţii ulterioare care să mă contrazică convingător sper să mă repliez fără să-mi fie ruşine. În definitiv sunt şi eu om şi pot greşi! Nu voi polemiza însă cu cei care o fac de dragul  de a contrazice, de a se arăta cu tot dinandinsul cât sunt de deştepţi. Sunt convins că există o mulţime de oameni mult mai inteligenţi şi mut mai cultivaţi decât mine, şi tocmai de aceea cred că aceştia nu profită de diferenţă pentru a mă umili arătându-mi cât sunt de prost sau de necioplit. Aşa cum nici eu, când am întâlnit un om mai puţin inteligent sau mai puţin cultivat faţă de mine, nu mi-am permis (sau dacă cumva fără să vreau s-a întâmplat vă asigur că regret profund) să profit de această situaţie umilindu-l. Asta nu înseamnă că nu detest prostia, mai ales prostia agresivă bazată de regulă în ultima perioadă pe bogăţia nemuncită. Prostia asociată de multe ori cu vulgaritatea cea mai joasă!

 30.09.2015